Noul Testament
Faptele Apostolilor 7
1Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?” 2Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran. 3Și i-a zis: ,Ieși din țara ta și din familia ta, și du-te în țara, pe care ți-o voi arăta.” 4El a ieșit atunci din țara Haldeilor, și s-a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum. 5Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui, și seminței lui după el, măcar că n-avea niciun copil. 6Dumnezeu i-a spus că sămânța lui va locui într-o țară străină, va fi robită, și va fi chinuită patru sute de ani. 7,Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu”, a zis Dumnezeu. ,După aceea, vor ieși, și-Mi vor sluji în locul acesta.” 8Apoi i-a dat legământul tăierii împrejur; și astfel Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov pe cei doisprezece patriarhi. 9Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el, 10și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înțelepciune și trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui. 11A venit o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinții noștri nu găseau merinde. 12Iacov a auzit că în Egipt era grâu, și a trimes pe părinții noștri întâiaș dată acolo. 13Și când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de frații săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif. 14Apoi Iosif a trimes să cheme pe tatăl său Iacov și pe toată familia lui, șaptezeci și cinci de suflete. 15Iacov s-a pogorât în Egipt, unde a murit el și părinții noștri. 16Și au fost strămutați la Sihem, și puși în mormântul, pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani dela fiii lui Emor, în Sihem. 17Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduința, pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut și s-a înmulțit în Egipt, 18până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif. 19Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, și a chinuit pe părinții noștri, până acolo ca să-și lepede pruncii, ca să nu trăiască. 20Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. 21Și când a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon, și l-a crescut ca pe copilul ei. 22Moise a învățat toată înțelepciunea Egiptenilor, și era puternic în cuvinte și în fapte. 23El avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. 24A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, și a omorât pe Egiptean. 25Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea; dar n-au priceput. 26A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, și i-a îndemnat la pace. ,Oamenilor”, a zis el, ,voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?” 27Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său, l-a îmbrâncit, și i-a zis: ,Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi? 28Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorât ieri pe Egiptean?” 29La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. 30Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. 31Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; și, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, 32care i-a zis: ,Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov.” Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. 33Domnul i-a zis: „Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pământ sfânt. 34Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, și M-am pogorât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimete în Egipt.” 35Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, când au zis: ,Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?” Dumnezeu l-a trimes ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug. 36El i-a scos din Egipt, și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie, și în pustie, patruzeci de ani. 37Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ,Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un prooroc ca mine: de el să ascultați.” 38El este acela care, în adunarea Israeliților din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. 39Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: și, în inimile lor, s-au întors spre Egipt, 40și au zis lui Aaron: ,Fă-ne niște dumnezei, care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.” 41Și în zilele acelea, au făcut un vițel, au adus jertfă idolului, și s-au bucurat de lucrul mânilor lor. 42Atunci Dumnezeu S-a întors dela ei, și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: ,Mi-ați adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?.. 43Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.” 44Părinții noștri aveau în pustie cortul întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse. 45Și părinții noștri l-au adus, la rândul lor, supt povățuirea lui Iosua, când au intrat în țara stăpânită de Neamurile, pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri; și a rămas acolo până în zilele lui David. 46David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, și a cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. 47Și Solomon a fost acela care i-a zidit o casă. 48Dar Cel Prea Înalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mâni omenești, cum zice proorocul: 49,Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? 50N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?...” 51...”Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. 52Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe ceice vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum, și L-ați omorât. 53voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!...” 54când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; 56și a zis: „Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” 57Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile, și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui. 58L-au târât afară din cetate, și l-au ucis cu pietre. Marturii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. 59Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!” 60Apoi a îngenuncheat, și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ținea în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe, a adormit.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.