Noul Testament
Faptele Apostolilor 22
1„Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” 2când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: 3„Eu sunt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu deamăruntul Legea părinților noștri, și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi. 4Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei: 5Marele preot și tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori dela ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe ceice se aflau acolo, ca să fie pedepsiți. 6când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pela amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7Am căzut la pământ, și am auzit un glas, care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” 8,Cine ești, Doamne?” am răspuns eu. Și El mi-a zis: ,Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.” 9Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, și s-au înfricoșat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 10Atunci am zis: ,Ce să fac, Doamne?” „Scoală-te”, mi-a răspuns Domnul, ,du-te în Damasc, și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.” 11„Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, ceice erau cu mine, m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc. 12Și a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți Iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine. 13El mi-a zis: ,Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!” Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, și m-am uitat le el. 14El mi-a zis: ,Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, și să auzi cuvinte din gura Lui; 15căci Îi vei fi martur, față de toți oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai văzut și auzit. 16Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul, și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” 17Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut într-o răpire sufletească; 18și am văzut pe Domnul care-mi zicea: ,Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.” 19Și am zis: ,Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe ceice cred în Tine: 20și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, marturul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlați, și păzeam hainele celor ce-l omorau.” 21Atunci El mi-a zis: ,Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri..” 22Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul, și au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!” 23Și scoteau strigăte, își aruncau hainele, și asvârleau cu țărână în văduh. 24Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. 25Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului, care era de față: „Vă este îngăduit să bateți pe un Roman, care nu este osândit?” 26La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului, și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” 27Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el. 28Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut Roman.” 29Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase. 30A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de Iudei, l-a deslegat, și a poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, și l-a pus înaintea lor.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.