Noul Testament
Faptele Apostolilor 20
1când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, și, dupăce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună dela ei, și a plecat în Macedonia. 2A străbătut ținutul acesta, și a dat ucenicilor o mulțime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim care erau din Asia. 5Aceștia au luat-o înainte, și ne-au așteptat la Troa. 6Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat șapte zile. 7În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pânea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. 8În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. 9Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, și a fost ridicat mort. 10Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în brațe, și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el.” 11După ce s-a suit iarăși, a frânt pânea, a cinat, și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri. 13Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, și ne-am dus la Mitilene. 15De aici am mers pe mare, și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, și a doua zi am venit la Milet. 16Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii. 17Însă din Milet, Pavel a trimes la Efes, și a chemat pe presbiterii Bisericii. 18când au venit la el, le-a zis: „Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi, în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, și în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor. 20Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case, 21și să vestesc Iudeilor și Grecilor: pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22Și acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23Numai, Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24Dar eu nu țin numai decât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba, pe care am primit-o dela Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu. 25Și acum, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. 26De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor. 27Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuș sângele Său. 29Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârâ între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma; 30și se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31De aceea vegheați, și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și nopate, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi. 32Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufletește, și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. 33N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34Singuri știți că mânile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35În toate privințele v-am dat o pildă, și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi, și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuș a zis: ,Este mai ferice să dai decât să primești.” 36După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, și s-a rugat împreună cu ei toți. 37Și au izbucnit cu toții în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, și l-au sărutat. 38Căci erau întristați mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.