Noul Testament
Faptele Apostolilor 2
1În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în acelaș loc. 2Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei. 3Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. 4Și toți s-au umplut de Duh Sfânt, și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. 5Și se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt supt cer. 6când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7Toți se mirau, se minunau, și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc, nu sunt Galileeni? 8Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? 9Parți, Mezi, Elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, 10Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirena, oaspeți din Roma, Iudei sau prozeliți, 11Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” 12Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă, și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?” 13Dar alții își băteau joc, și ziceau: „sunt plini de must!” 14Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, și le-a zis: „Bărbați Iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta, și ascultați cuvintele mele! 15Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. 16Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: 17„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor prooroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa visuri! 18Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, și vor prooroci. 19Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum; 20soarele se va preface în întuneric, și luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită. 21Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” 22Bărbați Israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți; 23pe Omul acesta, dat în mânile voastre, după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege. 24Dar Dumnezeu l-a înviat, deslegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. 25Căci David zice despre El: „Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. 26De aceea, mi se bucură inima, și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde: 27căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților, și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. 28Mi-ai făcut cunoscut căile vieții, și Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de față.” 29cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat; și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30Fiindcă David era prooroc, și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie, 31despre învierea lui Hristos a proorocit și a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților, și trupul lui nu va vedea putrezirea. 32Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai lui. 33Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu, și a primit dela Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți. 34Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: ,Șezi la dreapta Mea, 35pânăce voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale.” 36Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi.” 37După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” 38„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. 39Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri, și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” 40Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, și zicea: „mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” 41Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. 42Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pânii, și în rugăciuni. 43Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44Toți cei ce credeau, erau împreună la un loc, și aveau toate de obște. 45Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. 46Toți împreună erau nelipsiți dela Templu în fiecare zi, frângeau pânea acasă, și luau hrana, cu bucurie și curăție de inimă. 47Ei lăudau pe Dumnezeu, și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.