Noul Testament
Faptele Apostolilor 13
1În Biserica din Antiohia erau niște prooroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul. 2Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” 3Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mânile peste ei, și i-au lăsat să plece. 4Barnaba și Saul, trimeși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia, și de acolo au plecat cu corabia la Cipru. 5Ajunși la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan. 6Dupăce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, prooroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus, 7care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul, și și-a arătat dorința să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima, vrăjitorul,-căci așa se tâlcuiește numele lui-le stătea împotrivă, și căuta să abată pe dregător dela credință. 9Atunci Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el, 10și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, și nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceață și întuneric, și căuta bâjbâind niște oameni, care să-l ducă de mână. 12Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut, și a rămas uimit de învățătura Domnului. 13Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos, și s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei, și s-a întors la Ierusalim. 14Din Perga și-au urmat drumul înainte, și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au șezut jos. 15După citirea Legii și a Proorocilor, fruntașii sinagogii au trimes să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiți”. 16Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna, și a zis: „Bărbați Israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! 17Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinții noștri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul șederii lui în țara Egiptului, și l-a scos din Egipt cu brațul Său cel puternic. 18Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. 19Și, dupăce a nimicit șapte popoare în țara Canaanului, le-a dat de moștenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. 20După aceste lucruri le-a dat judecători, până la proroocul Samuel. 21Ei au cerut atunci un împărat. Și, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin; 22apoi l-a înlăturat, și le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” 23Din sămânța lui David, Dumnezeu, după făgăduința Sa, a ridicat lui Israel un mântuitor, care este Isus. 24Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinței la tot norodul lui Israel. 25Și Ioan, când era la sfârșitul însărcinării lui, zicea: „Cine credeți că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-i desleg încălțămintea picioarelor.” 26Fraților, fii ai neamului lui Avraam, și ceice vă temeți de Dumnezeu, vouă v-a fost trimes Cuvântul acestei mântuiri. 27Căci locuitorii din Ierusalim și mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; și prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele proorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. 28Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuși ei au cerut lui Pilat să-L omoare. 29Și, dupăce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos depe lemn, și L-au pus într-un mormânt. 30Dar Dumnezeu l-a înviat din morți. 31El S-a arătat, timp de mai multe zile celorce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, și care acum sunt martorii Lui înaintea norodului. 32Și noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduința făcută părinților noștri, 33Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” 34Că l-a înviat din morți, așa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: „Vă voi împlini cu toată credincioșia făgăduințele sfinte, pe care le-am făcut lui David.” 35De aceea mai zice și în alt psalm: „Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.” 36Și David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinții săi, și a văzut putrezirea. 37Dar Acela, pe care l-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea. 38Să știți dar, fraților, că în El vi se vestește iertarea păcatelor; 39și oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ați putut fi iertați prin Legea lui Moise. 40Astfel, luați seama să nu vi se întâmple ce se spune în prooroci: 41„Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n-o veți crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.” Prigonirile Iudeilor. 42când au ieșit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași lucruri. 43Și după ce s-a împrăștiat adunarea, mulți din Iudei și din prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei, și-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu. 44În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 45Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, și-l batjocoreau. 46Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiți, și singuri vă judecați nevrednici de viața vecinică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. 47Căci așa ne-a poruncit Domnul: ,Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.” 48Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața vecinică, au crezut. 49Cuvântul Domnului se răspândea în toată țara. 50Dar Iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază și pe fruntașii cetății, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel și Barnaba, și i-au izgonit din hotarele lor. 51Pavel și Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor, și s-au dus în Iconia, 52în timp ce ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.