Noul Testament
Faptele Apostolilor 11
1Apostolii și frații, care erau în Iudea, au auzit că și Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Și când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiați împrejur, 3și ziceau: „Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur, și ai mâncat cu ei.” 4Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis: 5„Eram în cetatea Iope; și, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească, și am avut o vedenie: un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer, și a venit până la mine. 6când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele și păsările cerului. 7Și am auzit un glas, care mi-a zis: ,Petre, scoală-te, taie și mănânâncă.” 8Dar eu am răspuns: ,Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.” 9Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: ,Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.” 10Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăși în cer. 11Și iată că îndată, trei oameni trimeși din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram. 12Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești șase frați m-au însoțit și ei, și am intrat în casa omului. 13El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui, și zicându-i: ,Trimete la Iope, și cheamă pe Simon, zis și Petru, 14care-ți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta.” 15Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca și peste noi la început. 16Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ,Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” 17Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaș dar, ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” 18Dupăce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, și au zis: „Dumnezeu a dat deci și Neamurilor pocăință, ca să aibă viața.” 19Ceice se împrăștiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, și propovăduiau Cuvântul numai Iudeilor. 20Totuși printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit și Grecilor, și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. 21mâna Domnului era cu ei, și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul. 22Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimes pe Barnaba până la Antiohia. 23când a ajuns el, și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, și i-a îndemnat pe toți să rămână cu inimă hotărâtă alipiți de Domnul. 24Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și destul de mult norod s-a adaos la Domnul. 25Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; 26și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, și au învățat pe mulți oameni. Pentru întâiaș dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia. 27În vremea aceea, s-au pogorât niște prooroci din Ierusalim la Antiohia. 28Unul din ei, numit Agab, s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. 29Ucenicii au hotărât să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților, care locuiau în Iudea, 30ceeace au și făcut; și au trimes acest ajutor la presbiteri (Sau: bătrâni.) prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.