Noul Testament
Faptele Apostolilor 10
1În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana”. 2Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, și i-a zis: „Cornelie!” 4Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat, și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. 5Trimete acum niște oameni la Iope, și chiamă pe Simon, zis și Petru. 6El găzduiește la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.” 7Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, și un ostaș cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul; 8și, dupăce le-a istorisit totul, i-a trimes la Iope. 9A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperișul casei, pela ceasul al șaselea. 10l-a ajuns foamea, și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11A văzut cerul deschis, și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. 12În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. 13Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă.” 14„Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” 15Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.” 16Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăși la cer. 17Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stătut la poartă, 18și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. 19Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20scoală-te, pogoară-te, și du-te cu ei, fără șovăire, căci Eu i-am trimes.” 21Petru deci s-a pogorât, și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela, pe care-l căutați; ce pricină vă aduce?” 22Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui, și să audă cuvintele, pe care i le vei spune.” 23Petru deci i-a chemat înlăuntru, și i-a găzduit. 24A doua zi, s-a sculat, și a plecat cu ei. L-au însoțit și câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, și i s-a închinat. 26Dar Petru l-a ridicat, și a zis: „Scoală-te, și eu sunt om!” 27Și vorbind cu el, a intrat în casă, și a găsit adunați pe mulți. 28„Știți”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29De aceea am venit fără cârtire când m-ați chemat; vă întreb dar, cu ce gând ați trimes după mine?” 30Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; și iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare, 31și a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. 32Trimete dar la Iope, și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îți va vorbi.” 33Am trimes îndată la tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.” 34Atunci Petru a început să vorbească, și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35ci că în orice neam, cine se teme de El, și lucrează neprihănire este primit de El. 36El a trimes Cuvântul Său fiilor lui Israel, și le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. 37Știți vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 38cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. 39Noi suntem martori a tot ce a făcut El în țara Iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. 40Dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi, și a îngăduit să Se arate, 41nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El, după ce a înviat din morți. 42Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. 43Toți proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” 44Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45Toți credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste Neamuri. 46Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47„Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” 48Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.