Vechiul Testament
Exod 8
1Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, și spune-i: ,Așa vorbește Domnul: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 2Dacă nu vrei să-l lași să plece, am să aduc broaște pe toată întinderea țării tale. 3râul va mișuna de broaște; ele se vor sui, și vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit și în patul tău, în casa slujitorilor tăi și în casele poporului tău, în cuptoarele și în postăvile de frământat pânea. 4Ba încă broaștele se vor sui și pe tine, pe poporul tău, și pe toți slujitorii tăi.” 5Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ,Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie și peste iazuri, și scoate broaște din ele peste țara Egiptului!” 6Aaron și-a întins mâna peste apele Egiptului; și au ieșit broaștele și au acoperit țara Egiptului. 7Dar și vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos și ei broaște peste toată țara Egiptului. 8Faraon a chemat pe Moise, și pe Aaron, și a zis: „Rugați-vă Domnului, să depărteze broaștele dela mine și dela poporul meu; și am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.” 9Moise a zis lui Faraon: „Hotărăște-mi, când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaștele dela tine și din casele tale? Nu vor mai rămânea decât în râu.” 10El a răspuns: „mâne”. Și Moise a zis: „Așa va fi, ca să știi că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru. 11Broaștele se vor depărta dela tine și din casele tale, dela slujitorii tăi și dela poporul tău; nu vor mai rămânea decât în râu.” 12Moise și Aaron au ieșit de la Faraon. Și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele cu care lovise pe Faraon. 13Domnul a făcut cum cerea Moise; și broaștele au pierit în case, în curți și în ogoare. 14Le-au strâns grămezi, și țara s-a împuțit. 15Faraon, văzînd că are răgaz să răsufle în voie, și-a împietrit inima, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spuse Domnul. 16Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ,Intinde-ți toiagul, și lovește țărâna pământului, și se va preface în păduchi, în toată țara Egiptului.” 17Așa au făcut. Aaron și-a întins mâna cu toiagul, și a lovit țărâna pământului; și s-a prefăcut în păduchi pe toți oamenii și pe toate dobitoacele. Toată țărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată țara Egiptului. 18Vrăjitorii au căutat să facă și ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni și pe dobitoace. 19Și vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul. 20Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineață, și du-te înaintea lui Faraon, când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: ,Așa vorbește Domnul: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 21Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimet muște cânești împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muște, și pământul va fi acoperit de ele. 22Dar, în ziua aceea voi deosebi ținutul Gosen, unde locuește poporul Meu, și acolo nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ținutului acestuia. 23Voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâne.” 24Domnul a făcut așa. A venit un roi de muște cânești în casa lui Faraon și a slujitorilor lui, și toată țara Egiptului a fost pustiită de muște cânești. 25Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: „Duceți-vă de aduceți jertfe Dumnezeului vostru aici în țară.” 26Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem așa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sunt o urâciune pentru Egipteni. Și dacă am aduce, subt ochii lor, jertfe care sunt o urâciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie, și acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.” 28Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecați, ca să aduceți jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai, să nu vă depărtați prea mult, dacă plecați. Rugați-vă pentru mine.” 29Moise a răspuns: „Am să ies dela tine, și am să mă rog Domnului. mâne, muștele se vor depărta dela Faraon, dela slujitorii lui, și dela poporul lui. Dar, să nu ne mai înșele Faraon, ne vrând să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.” 30Moise a ieșit dela Faraon, și s-a rugat Domnului. 31Domnul a făcut cum cerea Moise; și muștele s-au depărtat dela Faraon, dela slujitorii lui, și dela poporul lui. N-a mai rămas una. 32Dar Faraon, și de data aceasta, și-a împietrit inima, și n-a lăsat pe popor să plece.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.