Vechiul Testament
Exod 7
1Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; și fratele tău Aaron va fi proorocul tău. 2Tu vei spune tot ce-ți voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din țara lui. 3Eu voi împietri inima lui Faraon, și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului. 4Totuși Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului, și voi scoate din țara Egiptului oștile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăți. 5Egiptenii vor cunoaște că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului, și când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.” 6Moise și Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: așa au făcut. 7Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci și trei de ani, când au vorbit lui Faraon. 8Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: 9„Dacă vă va vorbi Faraon, și vă va zice: ,Faceți o minune!” să zici lui Aaron: ,Ia-ți toiagul, și aruncă-l înaintea lui Faraon. Și toiagul se va preface într-un șarpe.” 10Moise și Aaron s-au dus la Faraon, și au făcut cum poruncise Domnul. Aaron și-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui; și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe. 11Dar Faraon a chemat pe niște înțelepți și pe niște vrăjitori, și vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. 12Toți și-au aruncat toiegele, și s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13Inima lui Faraon s-a împietrit, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul. 14Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. 15Du-te la Faraon dis de dimineață, când are să iasă să se ducă la apă, și să te înfățișezi înaintea lui pe malul râului. Să-ți iei în mână toiagul, care a fost prefăcut în șarpe, 16și să zici lui Faraon: ,Domnul, Dumnezeul Evreilor, m-a trimes la tine, să-ți spun: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n-ai ascultat.” 17Acum, așa vorbește Domnul: ,Iată cum vei cunoaște că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; și ele se vor preface în sânge. 18Peștii din râu vor pieri, râul se va împuți, așa că le va fi greață Egiptenilor să bea din apa râului.” 19Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ,Ia-ți toiagul, și întinde-ți mâna peste apele Egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor, și peste toate bălțile lor. Ele se vor preface în sânge; și va fi sânge în toată țara Egiptului, atât în vasele de lemn cât și în vasele de piatră.” 20Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, și a lovit apele râului, subt ochii lui Faraon și subt ochii slujitorilor lui; și toate apele râului s-au prefăcut în sânge. 21Peștii din râu au pierit, râul s-a împuțit, așa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa râului, și a fost sânge în toată țara Egiptului. 22Dar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul. 23Faraon s-a întors dela râu, și s-a dus acasă; dar nu și-a pus la inimă aceste lucruri. 24Toți Egiptenii au săpat în împrejurimile râului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului. 25Au trecut șapte zile, după ce a lovit Domnul râul.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.