Vechiul Testament
Exod 16
1Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; și au ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieșirea lor din țara Egiptului. 2Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron. 3Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâne de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.” 4Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă ploaie pâne din ceruri. Poporul va ieși afară, și va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, și să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea. 5În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cât vor strânge în fiecare zi.” 6Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astăseară, veți înțelege că Domnul este Acela, care v-a scos din țara Egiptului. 7Și mâne dimineață, veți vedea slava Domnului; pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?” 8Moise a zis: „Domnul vă va da astăseară carne de mâncat, și mâne dimineață vă va da pâne să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cârtirile, pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.” 9Moise a zis lui Aaron: „Spune întregei adunări a copiilor lui Israel: ,Apropiați-vă înaintea Domnului; căci v-a auzit cârtirile.” 10Și, pe când vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a arătat în nor. 11Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12„Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ,Între cele două seri aveți să mâncați carne, și dimineața vă veți sătura de pâne; și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” 13Seara, au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra; și, dimineața, s-a așezat un strat gros de rouă în jurul taberii. 14când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de ghiață albă pe pământ. 15Copiii lui Israel s-au uitat la ea, și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pânea, pe care v-o dă Domnul ca hrană. 16Iată ce a poruncit Domnul: ,Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” 17Israeliții au făcut așa; și au strâns unii mai mult, alții mai puțin. 18În urmă o măsurau cu omerul, și cine strânsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. 19Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineață.” 20N-au ascultat de Moise, și s-au găsit unii, care au lăsat ceva din ea până dimineața; dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. 21Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană; și, când venea căldura soarelui, se topea. 22În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. 23Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. mâne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert, și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămânea!” 24Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise; și nu s-a împuțit, și n-a făcut viermi. 25Moise a zis: „mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. 26Veți strânge timp de șase zile; dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.” 27În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. 28Atunci Domnul a zis lui Moise: „până când aveți de gând să nu păziți poruncile și legile Mele? 29Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui, și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.” 30Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. 31Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, și avea un gust de turtă cu miere. 32Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: „Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pânea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului.” 33Și Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană, și așează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.” 34După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. 35Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului. 36Omerul este a zecea parte dintr-o efă.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.