Vechiul Testament
Eclesiastul 5
1Păzește-ți piciorul, când intri în Casa lui Dumnezeu, și apropie-te mai bine să asculți, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu știu că fac rău cu aceasta. 2Nu te grăbi să deschizi gura, și să nu-ți rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, și tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe. 3Căci, dacă visurile se nasc din mulțimea grijilor, prostia nebunului se cunoaște din mulțimea cuvintelor. 4Dacă ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește juruința, pe care ai făcut-o. 5Mai bine să nu faci nicio juruință, decât să faci o juruință și să n-o împlinești. 6Nu lăsa gura să te bage în păcat, și nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu: „M-am pripit.” pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, și să nimicească lucrarea mânilor tale? 7Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea visurilor, nu mai puțin este și în mulțimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu. 8când vezi în țară pe cel sărac năpăstuit și jăfuit în numele dreptului și dreptății, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, și peste ei toți Cel Prea Înalt. 9Dar un folos pentru țară în toate privințele, este un împărat prețuit în țară. 10Cine iubește argintul, nu se satură niciodată de argint, și cine iubește bogăția multă, nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! 11când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și ceice le papă: și ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? 12Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. 13Este un mare rău, pe care l-am văzut supt soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor. 14Dacă se perd aceste bogății prin vreo întâmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâni. 15Cum a ieșit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce, și nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. 16Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; și ce folos are el că s-a trudit în vânt? 17Ba încă, toată viața lui a mai trebuit să mănânce cu necaz, și a avut multă durere, grijă și supărare. 18Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea, și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește supt soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. 19Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății, și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele, și să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu. 20Căci nu se mai gândește mult la scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.