Vechiul Testament
Deuteronom 19
1Dupăce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile acelea a căror țară ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, dupăce le vei izgoni și vei locui în cetățile și în casele lor, 2să desparți trei cetăți în mijlocul țării pe care ți-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău. 3Să faci drumuri, și să împarți în trei părți ținutul țării pe care ți-o va da ca moștenire Domnul, Dumnezeul tău. Să faci așa, pentru ca orice ucigaș să poată fugi în cetățile acestea. 4Legea aceasta să fie pentru ucigașul care va fugi acolo ca să-și scape viața, când va omorâ fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte. 5Așa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, ferul scapă din coadă, lovește pe tovarășul său, și-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetățile acestea ca să-și scape viața; 6pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie și urmărind pe ucigaș, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, și să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaș aproapelui său. 7De aceea îți dau porunca aceasta: Să desparți trei cetăți. 8când Domnul, Dumnezeul tău, îți va lărgi hotarele, cum a jurat părinților tăi, și-ți va da toată țara pe care a făgăduit părinților tăi că ți-o va da, 9-numai să păzești și să împlinești toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi, ca să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, și să umbli totdeauna pe căile Lui-atunci să mai adaugi trei cetăți la cele trei, 10pentru ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul țării pe care ți-o dă de moștenire Domnul, Dumnezeul tău, și astfel să fii vinovat de omor. 11Dar dacă un om fuge într-una din aceste cetăți, dupăce a întins lațuri aproapelui său din vrăjmășie împotriva lui, dupăce s-a aruncat asupra lui și l-a lovit așa încât i-a pricinuit moartea, 12bătrânii din cetatea lui să trimeată să-l prindă și să-l dea în mânile răzbunătorului sângelui, ca să moară. 13Să n-ai milă de el, și să ștergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii fericit. 14Să nu muți hotarele aproapelui tău, puse de strămoșii tăi, în moștenirea pe care vei avea-o în țara pe care ți-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău. 15Un singur martur nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei marturi. 16când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire, 17cei doi oameni cu pricina să se înfățișeze înaintea Domnului, înaintea preoților și judecătorilor care vor fi atunci în slujbă. 18Judecătorii să facă cercetări amănunțite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, și că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, 19atunci să-i faceți cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoți astfel răul din mijlocul tău. 20În felul acesta, ceilalți vor auzi și se vor teme, și nu se va mai face o faptă așa de nelegiuită în mijlocul tău. 21Să n-ai nici o milă, ci să ceri: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.