Vechiul Testament
Daniel 10
1În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltșațar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta, și a priceput vedenia. 2„În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. 3N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, și nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. 4În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel (Tigru). 5Am ridicat ochii, m-am uitat, și iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in, și încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. 6Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită, și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși au fost apucați de o mare spaimă, și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8Eu am rămas singur, și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, coloarea mi s-a schimbat, fața mi s-a sluțit, și am pierdut orice vlagă. 9Am auzit glasul cuvintelor lui; și pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pământ. 10Și iată că o mână m-a atins, și m-a așezat tremurând pe genunchii și mânile mele. 11Apoi mi-a zis: „Daniele, om prea iubit și scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe care ți le voi spune acum, și stai în picioare în locul unde ești; căci acum sunt trimes la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurând. 12El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi, și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 13Dar căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile; și iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor acolo lângă împărații Persiei. 14Acum vin să-ți fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.” 15Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ, și am tăcut. 16Și iată că cineva care avea înfățișarea copiilor oamenilor, s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, și am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază..., și am pierdut orice putere! 17Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, și nu mai am nici suflare!” 18Atunci cel ce avea înfățișarea unui om m-a atins din nou, și m-a întărit. 19Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!” Și pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri, și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m-ai întărit.” 20El mi-a zis: „Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; și când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! 21Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voivodul vostru Mihail.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.