Vechiul Testament
Cântarea Cântărilor 7
1Ce frumoase îți sunt picioarele în încălțămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca niște lănțișoare de pus la gât, lucrate de mânile unui meșter iscusit. 2pântecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipsește vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu, încins cu crini. 3Amândouă țîțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. 4gâtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care privește spre Damasc. 5Capul tău este cum e Carmelul, și părul capului tău este ca purpura împărătească: până și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale!... 6Ce frumoasă și ce plăcută ești, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! 7Statura ta este ca finicul, și țîțele tale ca niște struguri. 8Îmi zic: „Mă voi sui în finic, și-i voi apuca crăcile!” Atunci țîțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. 9Și gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la desmierdările mele, și alunecă pe buzele noastre când adormim! 10Eu sunt a iubitului meu, și el dorește de mine. 11Vino, iubitule, haidem să ieșim pe câmp, să mânem noaptea în sate! 12Dis de dimineață ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea, și dacă au înflorit rodiile. Acolo îți voi da dragostea mea. 13Mandragorele își răspândesc mirosul, și deasupra ușii avem tot felul de roade bune, noi și vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.