Vechiul Testament
Cântarea Cântărilor 2
1Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. 2Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. 3Ca un măr între copacii pădurii, așa este prea iubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. 4El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. 5Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. 6Să-și pună mâna stângă supt capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui!- 7Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp: nu stârniți, nu treziți dragostea, până nu vine ea!- 8Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltând pe dealuri. 9Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele. 10Prea iubitul meu vorbește și-mi zice: Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! 11Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, și s-a dus. 12Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării, și se aude glasul turturicii în câmpiile noastre. 13Se pârguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso. 14Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută. 15Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16Prea iubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini. 17până la răcoarea zilei, și până la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munții ce ne despart.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.