Noul Testament
Apocalipsa 10
1Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele, și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc. 2În mână ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, și piciorul stâng pe pământ, 3și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor. 4Și când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete, și nu scrie ce au spus!” 5Și îngerul, pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ, și-a ridicat mâna dreaptă spre cer, 6și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă, 7ci că în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbița lui, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor. 8Și glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, și mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului, care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9M-am dus la înger, și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „și mănâncă-o; ea îți va amărâ pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” 10Am luat cărticica din mâna îngerului, și am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. 11Apoi mi-au zis: „Trebuie să proorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.