Noul Testament
2 Ioan 1
1Presbiterul (Sau: bătrânul.) către aleasa Doamnă și către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr-și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul,- 2pentru adevărul acesta care rămâne în noi, și care va fi cu noi în veac: 3Harul, îndurarea și pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, și din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste! 4M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o dela Tatăl. 5Și acum, te rog, Doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci cea, pe care am avut-o dela început: să ne iubim unii pe alții! 6Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit dela început. 7Căci în lume s-au răspândit mulți amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! 8Păziți-vă bine să nu perdeți rodul muncii voastre, ci să primiți o răsplată deplină. 9Oricine o ia înainte, și nu rămâne în învățătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta, are pe Tatăl și pe Fiul. 10Dacă vine cineva la voi, și nu vă aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă, și să nu-i ziceți: „Bun venit!” 11Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaș faptelor lui rele. 12Aș vrea să vă spun multe lucruri; dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie și cu cerneală; ci nădejduiesc să vin la voi, și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13Copiii surorei tale alese îți trimet sănătate. Amin
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.