Vechiul Testament
2 Cronici 26
1Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vârstă de șasesprezece ani, și l-a pus împărat în locul tatălui său Amația. 2Ozia a întărit Elotul și l-a adus iarăși supt stăpânirea lui Iuda, dupăce a adormit împăratul cu părinții săi. 3Ozia avea șasesprezece ani când a ajuns împărat, și a domnit cincizeci și doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim. 4El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amația. 5A căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Și în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească. 6A pornit cu război împotriva Filistenilor. A dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, și zidurile Asdodului, și a zidit cetăți în ținutul Asdodului, și între Filisteni. 7Dumnezeu l-a ajutat împotriva Filistenilor, împotriva Arabilor care locuiau la Gur-Baal, și împotriva Maoniților. 8Amoniții aduceau daruri lui Ozia, și faima lui s-a întins pănă la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic. 9Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe poarta unghiului, pe poarta văii, și pe unghiu, și le-a întărit. 10A zidit turnuri în pustie, și a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi și în câmpie, și plugari și vieri în munți și la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului. 11Ozia avea o oaste de ostași care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel și dregătorul Maaseia, și puse supt poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului. 12Tot numărul capilor caselor părintești, al vitejilor, era de două mii șase sute. 13Ei porunceau peste o oaste de trei sute șapte mii cinci sute de ostași, în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. 14Ozia le-a dat pentru toată oștirea scuturi, suliți, coifuri, platoșe, arcuri și prăștii. 15A făcut la Ierusalim mașini iscodite de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe unghiuri, ca să arunce săgeți și pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic. 16Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la peire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. 17Preotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni de inimă, 18care s-au împotrivit împăratului Ozia, și i-au zis: „N-ai drept, Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoții, fiii lui Aaron, care au fost sfințiți ca s-o aducă. Ieși din sfântul locaș, căci faci un păcat! Și lucrul acesta nu-ți va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.” 19Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniță. Și cum s-a mâniat pe preoți, i-a izbucnit lepra pe frunte, în fața preoților, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. 20Marele preot Azaria și toți preoții și-au îndreptat privirile spre el, și iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, și el însuș s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise. 21Împăratul Ozia a fost lepros până în ziua morții, și a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Și fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului și judeca poporul țării. 22Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoț, proorocul. 23Ozia a adormit cu părinții săi. Și l-au îngropat cu părinții săi în ogorul de înmormântare al împăraților, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui, a domnit fiul său Iotam.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.