Vechiul Testament
2 Cronici 1
1Solomon, fiul lui David, s-a întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el; și l-a înălțat din ce în ce mai mult. 2Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii și sute, judecătorilor, mai marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părintești; 3și Solomon s-a dus cu toată adunarea la înălțimea dela Gabaon. Acolo se afla cortul întâlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului. 4Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim. 5Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă pe care-l făcuse Bețalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur. 6Solomon și adunarea au căutat pe Domnul. Și acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întâlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi de tot. 7În timpul nopții, Dumnezeu S-a arătat lui Solomon, și i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.” 8Solomon a răspuns lui Dumnezeu: „Tu ai arătat o mare bunăvoință tatălui meu David, și m-ai pus să domnesc în locul lui. 9Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduința Ta, făcută tatălui meu David, fiindcă m-ai pus să domnesc peste un popor mare la număr ca pulberea pământului! 10Dă-mi dar înțelepciune și pricepere, ca să știu cum să mă port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atât de mare?” 11Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorința aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogății, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmașilor tăi, nici chiar o viață lungă, ci ceri pentru tine înțelepciune și pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domnești, 12Înțelepciunea și priceperea îți sunt date. Îți voi da, pe deasupra, bogății, averi și slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, și cum nici nu va mai avea după tine.” 13Solomon s-a întors la Ierusalim, după ce a părăsit înălțimea de la Gabaon și cortul întâlnirii. Și a domnit peste Israel. 14Solomon a strâns cară și călărime; avea o mie patru sute de cară și douăsprezece mii de călăreți, pe care i-a așezat în cetățile unde ținea carăle și la Ierusalim lângă împărat. 15Împăratul a făcut argintul și aurul tot atât de obicinuite la Ierusalim ca pietrele, și cedrii tot atât de obicinuiți ca sicomorii1 care cresc în câmpie. 16Solomon își aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau și-i luau în cete pe un preț hotărât; 17se duceau și aduceau din Egipt un car cu șase sute de sicli de argint, și un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot așa aduceau și pentru toți împărații Hetiților și pentru împărații Siriei.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.