Vechiul Testament
2 Împărați 7
1Elisei a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: „mâne, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsuță de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu.” 2Călărețul pe brațul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mânca din ele.” 3La intrarea porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: „La ce să ședem aici până vom muri? 4Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, și vom muri; și dacă vom sta aici, deasemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viață, vom trăi, iar dacă ne vor omorâ, vom muri.” 5Au plecat dar în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Și când au ajuns la intrarea taberii Sirienilor, iată că nu era nimeni. 6Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de cară și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri, și își ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împărații Hetiților și pe împărații Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.” 7Și s-au sculat și au luat-o la fugă în amurg. Și-au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața. 8Leproșii, ajungând la intrarea taberii, au pătruns într-un cort, au mâncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine, și s-au dus și le-au ascuns. S-au întors iarăși, au pătruns într-un alt cort și au luat și de acolo lucruri pe care s-au dus și le-au ascuns. 9Apoi, și-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâne, vom fie pedepsiți. Veniți acum și haidem să dăm de știre casei împăratului.” 10Au plecat, și au chemat pe străjerii de la poarta cetății, și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra Sirienilor, și iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legați și măgari legați, și corturile așa cum erau.” 11Străjerii dela poartă au strigat, și au trimes vestea aceasta înlăuntrul casei împăratului. 12Împăratul s-a sculat noaptea, și a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac Sirienii. Fiindcă știu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare, și și-au zis: „când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii, și vom intra în cetate.” 13Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate,-li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulțimea lui Israel care a mai rămas, toată mulțimea lui Israel care se istovește,-și să trimetem să vedem ce se petrece.” 14Au luat două cară cu caii lor, și împăratul a trimes niște soli pe urmele oștirii Sirienilor, zicând: „Duceți-vă și vedeți.” 15S-au dus după ei până la Iordan; și iată că tot drumul era plin cu haine și lucruri pe care le aruncaseră Sirienii în goana lor. Solii s-au întors, și au spus împăratului. 16Poporul a ieșit, și a jăfuit tabăra Sirienilor. Și s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu, după cuvântul Domnului. 17Împăratul încredințase paza porții în mâna călărețului pe brațul căruia se rezemase atunci. Dar călărețul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă și a murit, după cuvântul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, când se pogorâse împăratul la el. 18Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „mâne, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu și o măsura de floare de făină cu un siclu.” 19Iar călărețul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei mânca din ele.” 20În adevăr așa i s-a și întâmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor, și a murit.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.