Vechiul Testament
2 Împărați 6
1Fiii proorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. 2Haidem până la Iordan; ca să luăm deacolo fiecare câteo bârnă, și să ne facem acolo un loc de locuit.” Elisei a răspuns: „Duceți-vă.” 3Și unul din ei a zis: „Fii bun și vino cu slujitorii tăi.” El a răspuns: „Voi merge!” 4A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. 5Și pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut ferul dela secure în apă. El a strigat: „Ah! domnul meu, era împrumutat!” 6Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și ferul dela secure a plutit pe apă. 7Apoi a zis: „Ridică-l!” Și a întins mâna, și l-a luat. 8Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într-un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” 9Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Ferește-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunși Sirienii.” 10Și împăratul lui Israel a trimes niște oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu odată, nici de două ori. 11Împăratului Siriei i s-a turburat inima. A chemat pe slujitorii săi, și le-a zis: „Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?” 12Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rostești în odaia ta de culcare.” 13Și împăratul a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimet să-l prindă.” Au venit și i-au spus: „Iată că este la Dotan.” 14A trimes acolo cai, cară și o oaste puternică. Au ajuns noaptea, și au înconjurat cetatea. 15Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat disdedimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai și cară. Și slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?” 16El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei.” 17Elisei s-a rugat, și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de cară de foc împrejurul lui Elisei. 18Sirienii s-au pogorât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. 19Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, și nu este aceasta cetatea; veniți după mine, și vă voi duce la omul pe care-l căutați.” Și i-a dus la Samaria. 20când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!” Și Domnul le-a deschis ochii, și au văzut că erau în mijlocul Samariei. 21Împăratul lui Israel, văzîndu-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?” 22„Să nu-i măcelărești”, a răspuns Elisei. „Obicinuiești tu oare să măcelărești pe aceia pe care îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pâne și apă, ca să mănânce și să bea; apoi să se ducă la stăpânul lor.” 23Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare, și ei au mâncat și au băut; apoi le-a dat drumul, și au plecat la stăpânul lor. Și oștile Sirienilor nu s-au mai întors pe ținutul lui Israel. 24După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strângându-și toată oștirea, s-a suit și a împresurat Samaria. 25În Samaria a fost o mare foamete, și atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint, și un sfert de cab de găinaț de porumbel cinci sicli de argint. 26Și pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!” 27El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?” 28Și împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: ,Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, și mâne vom mânca pe fiul meu.” 29Noi am fiert pe fiul meu, și l-am mâncat. Și în ziua următoare i-am zis: ,Dă pe fiul tău să-l mâncăm.” Dar ea a ascuns pe fiul ei.” 30Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, și-a rupt hainele, când stătea pe zid. Și poporul a văzut că pe dinlăuntru avea un sac de păr pe trup. 31Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămânea astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe trupul lui!” 32Elisei ședea în casă, și bătrânii ședeau lângă el. Împăratul a trimes pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeți că acest fiu de ucigaș trimete pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! când va veni solul, închideți ușa, și opriți-l la ușă; nu se aude oare sunetul pașilor stăpânului său în urma lui?” 33Pe când le vorbea el încă, solul se și pogorâse la el, și împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine dela Domnul; ce mai am de nădăjduit dela Domnul?”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.