Vechiul Testament
2 Împărați 4
1O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să-i facă robi.” 2Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn. 3Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară dela toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere puține. 4când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, și pune deoparte pe cele pline.” 5Atunci ea a plecat dela el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele, și ea turna din untdelemn în ele. 6când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Și n-a mai curs untdelemn. 7Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul, și plătește-ți datoria; iar cu ce va rămânea, vei trăi tu și fiii tăi.” 8Intr-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. 9Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pela noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10Să facem o mică odaie sus cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi. 11Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo. 12El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe Sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o, și ea a venit înaintea lui. 13Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ,Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată turburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.” 14Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu, și bărbatul ei este bătrân.” 15Și el a zis: „Cheamă-o!” Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la ușă. 16Elisei i-a zis: „La anul pe vremea aceasta, vei ținea în brațe un fiu.” Și ea a zis: „Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta! 17Femeia a rămas însărcinată, și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. 18Copilul s-a făcut mare. Și într-o zi când se dusese pela tatăl său la secerători, 19a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!” 20Slujitorul l-a luat și l-a dus la mamă-sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amează, și apoi a murit. 21Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea, și a ieșit. 22A chemat pe bărbatul ei, și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, și apoi mă voi întoarce.” 23Și el a zis: „pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!” 24Apoi a pus șaua pe măgăriță, și a zis slujitorului său: „mână, și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ți-oi spune.” 25Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe Sunamita aceea! 26Acum, aleargă dar înaintea ei, și spune-i: ,Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?” Ea a răspuns: „Bine.” 27Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Lasă-o, căci este tare amărâtă, și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, și nu mi l-a făcut cunoscut.” 28Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: „Nu mă amăgi?” 29Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mână, și pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; și dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului.” 30Mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și el s-a sculat și a mers după ea. 31Ghehazi le-o luase înainte, și pusese toiagul pe fața copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simțire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, și a zis: „Copilul nu s-a trezit”. 32când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. 33Elisei a intrat și a închis ușa după ei amândoi, și s-a rugat Domnului. 34S-a suit, și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mânile lui pe mânile lui, și s-a întins peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. 35Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori, și a deschis ochii. 36Elisei a chemat pe Ghehazi, și a zis: „Cheamă pe Sunamita.” Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!” 37Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui, și s-a închinat până la pamânt. Și și-a luat fiul, și a ieșit afară. 38Elisei s-a întors la Ghilgal, și în țară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare, și fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!” 39Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubețe sălbatice, până și-a umplut haina. când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!” Și n-au putut să mănânce. 41Elisei a zis: „Luați făină.” A aruncat făină în oală, și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” Și nu mai era nimic vătămător în oală. 42A venit un om din Baal-Șalișa. A adus pâne din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâni de orz, și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” 43Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inși?” Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce; căci așa vorbește Domnul: ,Vor mânca, și va mai rămânea.” 44Atunci le-a pus pânile înainte; și au mâncat și le-a mai și rămas, după cuvântul Domnului.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.