Vechiul Testament
2 Împărați 2
1când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. 2Ilie a zis lui Elisei:-Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimete până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și s-au pogorât la Betel. 3Fiii proorocilor, care erau la Betel, au ieșit la Elisei, și i-au zis: „Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți.” 4Ilie i-a zis:-Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și au ajuns la Ierihon. 5Fii proorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei, și i-au zis: „Știi că Domnul răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu; dar tăceți.” 6Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și amândoi și-au văzut de drum. 7Cincizeci de inși dintre fiii proorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor, și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. 8Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. 9Dupăce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit dela tine.” Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” 10Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit dela tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa,” 11Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt. 12Elisei se uita și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!” Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți, 13și a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors, și s-a oprit pe malul Iordanului; 14a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, și a lovit apele cu ea, și a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Și a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte și în alta, și Elisei a trecut. 15Fiii proorocilor care erau în fața Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Și i-au ieșit înainte, și s-au închinat până la pământ înaintea lui. 16Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău?” Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimeteți.” 17Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimeteți-i.” Au trimes pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit. 18când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?” 19Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sunt rele, și țara este stearpă.” 20El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el.” Și i-au adus. 21Apoi s-a dus la izvorul apelor, și a aruncat sare în el, și a zis: „Așa vorbește Domnul: ,Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.” 22Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul. 23De acolo s-a suit la Betel. Și pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate, și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!” 24El s-a întors să-i privească, și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure, și au sfâșiat patruzeci și doi din acești copii. 25De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.