Vechiul Testament
2 Împărați 19
1când a auzit împăratul Ezechia lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac, și s-a dus în Casa Domnului. 2A trimes pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe preoții cei mai bătrâni, acoperiți cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoț. 3Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, și nu este putere pentru naștere. 4Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimes împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, și poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru ceilalți care au mai rămas.” 5Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus dar la Isaia. 6Și Isaia le-a zis: „Iată ce să spuneți stăpânului vostru: ,Așa vorbește Domnul: ,Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. 7Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui; și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.” 8Rabșache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis. 9Atunci împăratul Asiriei a primit o veste cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.” Și împăratul Asiriei a trimes soli din nou lui Ezechia, zicând: 10„Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: „Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care te încrezi, zicând: ,Ierusalimul nu va fi dat în mânile împăratului Asiriei.” 11Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor, și cum le-au nimicit; și tu, să fii izbăvit! 12Dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei, au izbăvit ei pe Gozan, Haran, Rețef, și pe fiii lui Eden din Telasar? 13Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului, și împăratul cetății Sefarvaimului, Henei și Ivei?” 14Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor, și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, și a întins-o înaintea Domnului, 15căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. 16Doamne, pleacă-Ți urechea, și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii, și privește. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimes pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. 17Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei, au nimicit neamurile și le-au pustiit țările, 18și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna omului, erau lemn și piatră; și i-au nimicit. 19Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!” 20Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimes să spună lui Ezechia: Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel „Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 21Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: ,Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și râde de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine. 22Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul? Și împotriva cui ți-ai ridicat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel! 23Prin solii tăi ai batjocorit pe Domnul, și ai zis: ,Cu mulțimea carălor mele, am suit vârful munților, coastele Libanului! Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame; 24am săpat, și am băut ape străine, și voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului. 25N-ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri, și că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească, și să prefaci cetăți întărite în mormane de dărâmături. 26Locuitorii lor sunt neputincioși, îngroziți și înmărmuriți; au ajuns ca iarba de pe câmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe coperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul. 27Dar știu când stai jos, când ieși și când intri, și când ești furios împotriva Mea. 28pentru că ești furios împotriva Mea, și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale, și zăbala Mea între buzele tale, și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.” 29Acesta să-ți fie semnul: Anul acesta veți mânca ce crește dela sine, și al doilea an ce va răsări din rădăcinile rămase; dar în al treilea an veți sămăna, veți secera, veți sădi vii, și veți mânca din rodul lor. 30Rămășița din casa lui Iuda, ce va mai rămânea, va prinde iarăși rădăcini de desupt, și deasupra va da rod. 31Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță, și din muntele Sionului cei scăpați. Iată ce va face râvna Domnului oștirilor. 32De aceea, așa vorbește Domnul asupra împăratului Asiriei: ,Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeți în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi, și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei. 33Se va întoarce pe drumul pe care a venit, și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. 34Căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o mântuiesc, din pricina Mea, și din pricina robului Meu David.” 35În noaptea aceea, a ieșit îngerul Domnului, și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și când s-au sculat dimineața, iată că toți erau niște trupuri moarte. 36Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors; și a locuit la Ninive. 37Și, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l-au ucis cu sabia, și au fugit în țara Ararat. Și, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.