Noul Testament
1 Tesaloniceni 2
1Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. 2Dupăce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. 3Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. 4Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. 5În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. 6N-am căutat slavă dela oameni: nici dela voi, nici dela alții, deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. 7Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. 8Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. 9Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 10Voi sunteți martori, și Dumnezeu deasemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți. 11Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream, 12să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa. 13De aceea mulțămim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți. 14Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudea; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași rele, pe care le-au suferit ele din partea Iudeilor. 15Iudeii aceștia au omorât pe Domnul Isus și pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, și sunt vrăjmași tuturor oamenilor, 16căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu! 17Noi, fraților, după ce am fost despărțiți câtăva vreme de voi, cu fața dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorința să vă vedem. 18Astfel, odată, și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi; dar ne-a împedecat Satana. 19Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? 20Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.