Vechiul Testament
1 Împărați 18
1Au trecut multe zile, și cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: „Du-te, și înfățișează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe fața pământului.” 2Și Ilie s-a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. 3Și Ahab a trimes să cheme pe Obadia, mai marele casei lui.Obadia se temea mult de Domnul. 4De aceea când a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peștere, și i-a hrănit cu pâne și cu apă. 5Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin țară pe la toate izvoarele de apă și pe la toate pârâurile; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viața cailor și catârilor, și să n-avem nevoie să omorâm vitele.” 6Și-au împărțit țara s-o cutreere. Ahab a plecat singur pe un drum, și Obadia a plecat singur pe un alt drum. 7Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu fața la pamânt, și a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?” 8El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te și spune stăpânului tău: ,Iată că a venit Ilie!” 9Și Obadia a zis: „Ce păcat am săvârșit eu, ca să dai pe robul tău în mânile lui Ahab, ca să mă omoare? 10Viu este Domnul, că n-a rămas popor sau împărăție unde să nu fi trimes stăpânul meu să te caute; și când se spunea că nu ești acolo, punea pe împărăția și poporul acela să jure că nu te-a găsit. 11Și acum zici: ,Du-te, și spune stăpânului tău: ,Iată că a venit Ilie”! 12Și apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Dacă m-aș duce să dau de știre lui Ahab, și nu te-ar găsi, mă va omorî. Și totuși robul tău se teme de Domnul din tinereța lui. 13Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe proorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de prooroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peșteră și i-am hrănit cu pâne și cu apă? 14Și acum tu zici: ,Du-te și spune stăpânului tău: ,Iată că a venit Ilie”! El mă va ucide.” 15Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab.” 16Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înștiințat despre lucrul acesta. Și Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. 17Abia a zărit Ahab pe Ilie, și i-a zis: „Tu ești acela care nenorocești pe Israel?” 18Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Baali. 19Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patrusute cincizeci de prooroci ai lui Baal, și pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei”. 20Ahab a trimes soli la toți copiii lui Israel, și a strâns pe prooroci la muntele Carmel. 21Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul, și a zis: „până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. 22Și Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din proorocii Domnului, pe când prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. 23Să ni se dea doi junci. Ei să-și aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăți, și să-l pună pe lemne, fără să pună foc. Și eu voi pregăti celalt junc, și-l voi pune pe lemne fără să pun foc. 24Apoi voi să chemați numele dumnezeului vostru; și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Și tot poporul a răspuns, și a zis: „Bine!” 25Ilie a zis proorocilor lui Baal: „Alegeți-vă un junc din cei doi, pregătiți-l voi întâi, căci sunteți mai mulți, și chemați numele dumnezeului vostru; dar să nu puneți foc.” 26Ei au luat juncul pe care li l-au dat, și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal, de dimineață până la amează, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. 27La amează, Ilie și-a bătut joc de ei, și a zis: „Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, și se va trezi.” 28Ei au strigat tare, și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele, până ce a curs sânge pe ei. 29când a trecut ameaza, au aiurat, până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte. 30Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine”! Tot poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. 31A luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îți va fi numele”, 32și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanț, în care încăpeau două măsuri de sămânță. 33A așezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăți, și l-a puse pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vedre cu apă, și vărsați-le pe arderea de tot și pe lemne.” Și au făcut așa. 34Apoi a zis: „Mai faceți lucrul acesta odată.” Și l-au făcut încă odată. Apoi a zis: „Mai faceți-l și a treia oară.” Și l-au făcut și a treia oară. 35Apa curgea în jurul altarului, și au umplut cu apă și șanțul. 36În clipa când se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s-a apropiat și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău, și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. 37Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine!” 38Atunci a căzut foc dela Domnul, și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și pământul, și a supt și apa care era în șanț. 39când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pământ, și au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” 40„Puneți mâna pe proorocii lui Baal”, le-a zis Ilie: „niciunul să nu scape!” Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison și i-a junghiat acolo. 41Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă și bea; căci se aude vuiet de ploaie.” 42Ahab s-a suit să mănânce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, și plecându-se la pământ, s-a așezat cu fața între genunchi, 43și a zis slujitorului său: „Suie-te și uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat, și a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de șapte ori: „Du-te iarăși.” 44A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te, și spune lui Ahab: ,Înhamă, și pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia.” 45Peste câteva clipe, cerul s-a înegrit de nori, a început vântul, și a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car, și a plecat la Izreel. 46Și mâna Domnului a venit peste Ilie, care și-a încins mijlocul, și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.